Vlad Alexandru

A avea o facultate de jurnalism în CV nu te face automat jurnalist. Sau cel puțin așa cred eu după 11 ani de semnat peste 30.000 – 40.000 articole, anchete, știri publicate în varianta de print sau în online. Drumul meu către presa argeșeană a început, timid, în anul doi de studii, prin 2012, când am început să dau cu pixul la argeșeanul.com (actual argesplus.ro) și în săptămânalul „Săptămâna Argeșeană”. Subiecte mici, ca la orice început de drum, dar pe parcursul anului petrecut la această publicație am învățat câte puțin din tainele datului cu condeiul. După un an, am ales să iau o mică pauză, care ulterior m-a adus la Obiectiv de Argeș în 2013. Poate că vârsta, poate că setea de cunoaștere m-a determinat ca după câteva luni să trec către alt domneniu, preferând să las pentru o perioadă pixul și să învăț ce înseamnă crearea de la zero a unui flyer, poster sau pliant.

Astfel, drumul m-a dus către o tipografie. Corel Draw, Photoshop, InDesign… erau doar niște nume. Ușor, ușor am învățat butoanele, comenzile și de la niște mâzgăleli care semănau cu desenele unui copil de trei ani am început să fac ceva plăcut ochiului. Tot un an am rezistat și aici, din motive personale, alegând să iau calea Capitalei. Și de această dată am ales domeniul de grafică. Dar era ceva diferit. Am lăsat un pic calculatorul și am învățat cum se colează, cum se imprimă un tricou sau cum se face un print de calitate.
Grafica a fost, pe plan secundar, dar în această perioadă pot spune că munca mea s-a văzut pe echipamente purtate de jucătorii Naționalei României, Astra, FCSB sau cluburi mai puțin cunoscute.

Haosul, aglomerația, timpul prețios pierdut dinspre casă spre locul de muncă, m-au determinat ca după șase luni să mă întorc acasă, la Pitești. După două săptămâni de odihnă, mi s-a dat ocazia să mă întorc în presă. La Obiectiv de Argeș, unde sunt și în ziua de astăzi. Din februarie 2016, am (re)învățat și învăț zilnic tainele condeiului. Fie că vorbim de un accident, fie că vorbim de o condamnare sau achitare, fie că vorbim de politică sau sport, peste 30.000 materiale de presă îmi poartă semnătura.
Dar nici grafica nu a fost lăsată în spate odată cu plecarea din București. Simfonia Lalelelor, campanii electorale, dar și branduirea de la zero sau alte forme de advertising au trecut prin cele două mâini tatuate de la purtător.